Skip to content

Muntele Mic

Album de imagini 

La circa 22 km de Caransebeş, spre est, pitoreasca şosea DJ 608A, ce trece prin satele Zerveşti, Turnu-Ruieni şi Borlova, ajunge la staţia de teleferic din Valea Craiu (altitudine 773 m), de unde un mijloc de transport pe cablu, tip telescaun, cu o lungime de 3492 m (cel mai lung traseu din ţară) şi o diferenţă de nivel de 799 m, permite o urcare rapidă pe Muntele Mic. De aici, accesul în staţiune poate fi făcut şi pe un drum recent asfaltat (octombrie 2006) de circa 13 km.

Trebuie menţionate, se văd de pe drum, lacul de acumulare şi poiana narciselor de la Zerveşti (unde are loc anual, în luna mai, o frumoasă serbare câmpenească) şi ruinele turnului de la Ruieni, Turnul lui Ovid, care, în Evul Mediu, constituia o fortificaţie de apărare şi un punct de supraveghere, în acelaşi timp. Stoica de Haţeg credea că pe aici a trecut, în drumul său spre exil, nefericitul poet latin Ovidiu, care, încântat de frumuseţea acestor meleaguri, ar fi exclamat “Cara mihi sedes” (locuinţa mea iubită), de unde ar fi venit numele oraşului Caransebeş. Tot la Turnu-Ruieni se află statuia fostului ministru al energiei electrice Trandafir Cocârlă, născut în această comună, care a avut un rol deosebit de important în dezvoltarea acestei zone. O atracţie turistică deosebită o reprezintă nedeile şi rugile din această zonă care corespund cu hramurile bisericilor. Astfel în satul Borlova ruga ţine trei zile, începând cu ziua de 15 august „Adormirea Maicii Domnului”, în satul Zlagna ruga este pe 8 noiembrie „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”, iar pe 29 iunie este rugă în localitatea Zerveşti, la sărbătoarea „Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel”.

Unitatea geografică a Munţilor Ţarcu, din care face parte şi Masivul Muntele Mic, ocupă regiunea de nord-vest a Carpaţilor Meridionali. Limitele Munţilor Ţarcu sunt Valea Timişului şi a Bistrei, Valea Râului Rece (Hideg) şi Râului Şes, continuat de Râul Mare. Relieful existent în acest ţinut este în general muntos, dar printr-o trecere treptată de la câmpie la piscurile înalte. Creştetul uşor bombat al Masivului Muntele Mic, care atinge altitudinea de 1802 m, face foarte uşoară ascensiunea pe acest munte. Pentru amatorii de peisaje alpin-stâncoase, Masivul Ţarcu şi traseul până la Vârful Ţarcu (2190 m) oferă peisaje splendide, panoramice, greu de uitat de către orice excursionist. În văile glaciare, prin retragerea gheţarilor, de multe ori se întâlnesc lacuri glaciare, care completează peisajul pitoresc al acestor locuri.

Staţiunea Muntele Mic se află la altitudinea de 1525 m şi de aici, în patru ore, se poate ajunge pe Căleanu sau Ţarcu (unde există o importantă staţie meteorologică), în circa trei ore, se ajunge pe Cuntu (există şi aici o staţie meteorologică) şi în patru ore, în staţiunea Poiana Mărului, care se află la altitudinea de 680 m. Un rol important al acestor staţiuni îl joacă altitudinea, aerul curat cu influenţele mediteraneene ale climei, flora şi fauna, izvoarele reci şi priveliştile superbe. Prin poziţia şi altitudinea lor, Munţii Ţarcu, şi în special Muntele Mic, îndeplinesc un rol de baraj în calea circulaţiei maselor de aer ce pătrund atât în nord şi nord-est (mase de aer rece aducătoare de precipitaţii, în special zăpadă, în anotimpul de iarnă), cât şi cele de sud-est (mase de aer uscat şi cald).

În turism, în general, o importanță deosebită o are starea vremii, care poate „alunga” sau atrage potenţialii turişti. Din acest punct de vedere, zona Muntele Mic este privilegiată, fiind una din zonele din ţară undezăpada ţine chiar şi 6 luni pe an. Precipitaţiile masive venite din nord-vest, precum şi temperaturile scăzute, înregistrate pe timp de iarnă, fac posibilă practicarea sporturilor de iarnă, din luna noiembrie, până în luna mai. Grosimea stratului de zăpadă, iarna, este în medie de 1 metru. Pârtiile de schi au pante, atât pentru începători, cât şi pentru avansaţi. Actualmente se schiază pe trei pârtii, botezate de turişti Valea Soarelui (nivel uşor, cca. 1700 m lungime), Căldare (nivel mediu, peste 600 m) şi Sub Teleschi (nivel greu, cca. 1400 m), urcarea făcându-se cu două schilifturi moderne, mai nou existând şi o instalaţie de nocturnă.

Zona este bogată din punct de vedere al vegetaţiei, predominante fiind pădurile de fag, molid şi amestecate. Pădurile reprezintă locul de odihnă şi drumeţie preferate de majoritatea turiştilor veniţi aici. Pe traseele turistice străbătute în golurile alpine de către turişti, se pot admira păşunile pe care cresc plante cu flori cum sunt genţianele (care colorează peisajul cu un albastru-mov specific acestei specii de flori) sau smirdarul (care pe lângă calitatea sa de plantă medicinală, oferă turiştilor un peisaj magnific prin culoarea sa roşu puternic). Cele mai numeroase specii faunistice sunt legate de pădure. Aici trăiesc ursul, lupul, căprioara, mistreţul, veveriţa, cocoşul de munte, capra neagră (zona masivului Ţarcu). Cele mai atractive specii sunt cele care alcătuiesc fondul de vânătoare, bogat reprezentat în aceasta zonă. Amatorii de vânătoare din ţară şi străinătate sunt interesaţi de această zonă, dar nu există o bază materială suficient de dezvoltată pentru organizarea de vânători. Atât apele curgătoare, cât şi lacurile glaciare şi artificiale, reprezintă o atracţie pentru aceasta zonă. În râurile repezi, predominant, găsim păstrăvul indigen. Lacurile nou construite, odată cu amenajarea hidroelectrică Bistra – Poiana Mărului, constituie o alternativă pentru turiştii dornici de pescuit sau practicarea sporturilor nautice.

Începuturile oficiale ale activităţii de turism în zona masivului Muntele Mic, datează din anul 1936. În manuscrisul editat de Asociaţia Funcţionarilor Municipiului Timişoara “Muntele Mic”(AMIC), deviza staţiunii Muntele Mic era “cea mai înaltă staţiune bănăţeană de recreaţie şi sporturi de iarnă”. Manuscrisul a fost editat cu ocazia inaugurării, pe data de 12 iulie 1936, a construcţiilor de pe Muntele Mic, executate sub patronajul municipiului Timişoara. Apropierea acestei zone de centrele urbane bănăţene, precum şi altitudinea, a stârnit interesul pentru turism, schi şi recreaţie în zona alpină.

Răsfoind în cartea de aur a Cabanei Militare, puteţi găsi următoarea înregistrare:
„Particularităţile primei excursii organizate de clubul sportiv „Electrica” Timişoara, încântaţi de priveliştea admirabilă în care s-au delectat şi de terenul destinat prin formaţia sa pentru sportul de schi, vor căuta să facă propagandă în interesul dezvoltării turismului în această regiune. Pr. Cornel Mikloşi, Margareta Vasilescu, Francisc Schmidt, Bubi Schmidt, Simion Caraseanfu, Ludovic Till, Ana Till, Iosif Vesco”.
Aceasta reprezintă prima intenţie de dezvoltare a turismului, atunci când singura construcţie pe Muntele Mic era Cabana Militară.

Acţiunile întreprinse de funcţionarii timişoreni şi membrii Clubului Turistic Bănăţean din Caransebeş au pus bazele staţiunii montane cu profil principal de sporturi de iarnă pe Muntele Mic şi al staţiunii climaterice Poiana Mărului. În acea vreme, conform studierii manuscrisului editat de această asociaţie, pe munte existau următoarele “case de adăpost”:

– castelul Batalionului 11 Vânători de Munte, ridicat în anul 1930, din iniţiativa generalului Savu şi colonelului Ion Dumitrache, având încăperi pentru aproximativ 100 de oaspeţi;

– cabana Rotary, construită, în 1933, de familia Prochaska şi clubul Rotary din Timişoara, având 35 de locuri;

– casa “Cuibul nostru” a Comunităţii de Avere din Caransebeş, cu 10 paturi;

– cabana “Brădişor”, existentă şi astăzi, cu 20 de locuri;

– casa de recreaţie “Bela Vista”, cu 50 de locuri, astăzi inexistentă, dar pe atunci cea mai modernă unitate de cazare.

Confortul turiştilor era afectat de lipsa curentului electric, utilitate ce a fost disponibilă prin construirea Uzinei Electrice Muntele Mic. Proiectată de Uzina Electrică Comunală Timişoara şi executată de atelierele Tramvaielor Comunale Timişoara, uzina avea o putere de 15 kw, asigurând necesarul de energie al staţiunii. Trebuie menţionat că această uzină a fost prima uzină construită pe un singur fir, după concepţia profesorului universitar timişorean Corneliu Mikloşi. Un alt aspect, care arată dezvoltarea staţiunii în acea vreme, este construirea unei linii telefonice private. Aceasta s-a realizat prin autorizarea Direcţiei Generale P. T. T. nr. 279118/1934 şi astfel Muntele Mic a fost racordat la linia telefonică a firmei forestiere „Mundus şi Borlovan – Armeniş” printr-un cablu lung de 4913 m; telefonul s-a pus în funcţiune pe 11 octombrie 1935, iar în 1937 s-a vorbit la telefon direct cu Londra. Transportul până în staţiune se realiza cu ajutorul cailor închiriaţi din localitatea Borlova. Accesibil era traseul Borlova – Fântâna Voinei – Complex Muntele Mic. Pe lângă unităţile de primire a turiştilor şi realizărilor de infrastructură, tot în acea perioadă s-a realizat şi construirea schitului Sf. Ilie şi a Crucii de pe Cleanţul Găinii. Bisericuţa s-a construit în stil maramureşean, din bârne de brad, fiind acoperită cu şindrilă şi este proprietatea Episcopiei Caransebeş. Pe lângă slujbele obişnuite, turiştii pot participa la hramul acestui schit, care este o adevărată sărbătoare organizată odată pe an pe 20 iulie.

În iulie 1936, este inaugurat Monumentul eroilor bănăţeni din lupta pentru reîntregire, Crucea de pe Muntele Mic. Crucea a fost confecţionată din 8 tulpini de brad, oferite gratuit de Comunitatea de Avere Caransebeş, alese din pădurea de protecţie din apropiere, care au fost trase la locul de montaj cu ajutorul a 10 perechi de cai. Grupate câte două, aceste tulpini au format corpul principal al crucii, înaltă de 25 m, fixată prin ancorare la sol pe o platformă metalică, încastrată în stâncă, la cota de 1670 m. Pe cruce au fost montate 4 proiectoare puternice şi o sirenă, alimentate cu energie de la o microhidrocentrală electrică. Pe timp senin, crucea era vizibila noaptea din anumite puncte ale Timişoarei, dar mai ales din cupola de sub crucea Catedralei.

După cel de-al II-lea Război Mondial, investiţiile în turismul acestei zone au început în anul 1962 prin realizarea teleschiului nr. I, acesta fiind primul mijloc de transport pe cablu din zonă. El avea o lungime de aproximativ 600 m, cu o diferenţă de nivel de 83 m şi două pârtii, una pe partea stângă a teleschiului, pentru avansaţi, iar una pe partea dreaptă, pe un traseu de aproximativ 1,7 km pe Valea Soarelui, respectiv partea de S-E a Muntelui Mic (actualmente printr-un proiect PHARE traseul a fost mărit cu 400 m, iar instalaţia a fost complet refăcută şi modernizată). În anul 1973 este începută construcţia drumului din Valea Craiu până sus, în staţiune, proiectat de un colectiv condus de ing. Mihai Stănescu. În anul 1976, s-a dat în funcţiune şi Telefericul Muntele Mic cu cel mai lung traseu din ţară. Acesta a făcut mai uşor accesul în staţiune şi a dus la creşterea numărului de turişti. Perioada de vârf a turismului pe Muntele Mic au constituit-o anii ’80, prin utilizarea în scop turistic a cabanelor Sebeş, Ţarcu, Cuntu, Libertatea, precum şi construirea teleschiului II în anul 1986, cu o lungime de 800 m. Un important mijloc de cazare, dar acum nefuncţionabil este hotelul Sebeş din Complexul turistic Muntele Mic. Deschis pe data de 1 ianuarie 1988 dispunea de 304 locuri de cazare în camere de 2 locuri pe 9 nivele. În vremea aceea reprezenta cea mai modernă unitate de cazare dotată cu restaurant şi bar. În primii ani a funcţionat la capacitatea maximă, dar începând din anul 1993 a început regresul datorat pe de-o parte lipsei unui management necorespunzător şi pe de altă parte lipsei turiştilor. În prezent se află în proprietatea firmei Goodbless din Caransebeş, firmă cu capital total privat. Trecerea din proprietatea statului în proprietatea acestei firme s-a făcut fără a exista o strategie de repunere în funcţiune a hotelului. Lipsa fondurilor şi proasta administrare au dus la încetarea lucrărilor de renovare în anul 1998. De atunci şi până în prezent hotelul nu a mai funcţionat. Investiţia necesară renovării şi dotării acestui hotel este foarte mare, proprietarul neavând posibilitatea acestei investiţii. Au fost investitori care au dorit o asociere sau chiar cumpărarea acestui imobil, dar proprietarul nu a fost de acord. Aceasta este practic o mare problemă a Complexului turistic deoarece neintegrarea acestui hotel în circuitul turistic frânează dezvoltarea turismului. O strategie de reabilitare a hotelului Sebeş este renovarea succesivă a câte unui etaj pe an. Aceasta nu necesită fonduri extraordinar de mari, dar din păcate nu se află şi în viziunea proprietarului. Acesta şi-a atras multe critici de la ceilalţi agenţi economici prestatori de servicii turistice din zonă, dar din păcate deocamdată hotelul rămâne în această stare de degradare.

După 1996, pe versantul sud-vestic al muntelui, în liziera superioară a pădurii de brazi, s-au construit mai multe cabane, printre care Cabana Bistra, Cabana Cerbul, Cabanele Iepuraşului şi Hotelul Felix. În mod cert anii ’90 au fost ani de regres pentru turismul din zonă. În 2001, a demarat acţiunea de refacere a crucii monument de pe Muntele Mic şi de reabilitare turistică a zonei. Această acţiune, sprijinită de mai mulţi prieteni ai munţilor (printre care Cornel Hamat şi Cristian Mâţu – ca iniţiatori), a fost încununată de succes în 2003 şi 2004 când o nouă cruce realizată din metal şi iluminată feeric a luat locul vechii construcţii.
În ultimii ani, EnduRoMania (rezultatul cooperării dintre landul german NordRhein Westfalia şi Banat, materializată, începând din 1995, prin dezvoltarea turismului activ în această regiune) şi mai nou Promotour (asociaţia de promovare turistică a zonei Ţarcu – Muntele Mic, fondată la sfârşitul anului 2000 prin asocierea a şase comune din zona Ţarcu – Muntele Mic: Armeniş, Bolvaşniţa, Slatina Timiş, Teregova, Turnu Ruieni şi Zăvoi, cu municipiul Caransebeş şi Fundaţia EnduRoMania), ambele avându-l ca iniţiator pe inimosul Sergio Morariu,  au adus în zonă numeroşi turişti străini.
Iniţiativele concrete ale asociaţiilor, care au avut succes până acum, sunt cele legate de promovarea activităţilor apropiate de natură, adică a turismului activ şi sportiv, ca mijloace remarcabile de dezvoltare economică şi ca oportunitate de îmbunătăţire considerabilă a nivelului de trai al localnicilor. Cu excepţia lucrărilor la sistemul hidroenergetic şi a câtorva exploatări forestiere, natura este neatinsă şi permite practicarea ecoturismului, iar populaţia locală, prietenoasă, este foarte interesată şi capabilă să dezvolte produsele turistice.
Ţarcu – Muntele Mic este unul dintre cele mai întinse masive muntoase din Carpaţi –  suprafaţa zonei cuprinde în jur de 1320 kmp şi are 10 vârfuri cu altitudinea peste 2000 m. Regiunea cunoaşte o veche tradiţie turistică şi este potrivită, în special, pentru drumeţia de vară şi de iarnă, drumeţiile călare sau cu căruţa şi teleaga, bivuac, „nordic walking”, „camera hunting”, observarea animalelor, cicloturism, enduroturism, excursii etnografice, ture cu maşini de teren sau cu tractorul, zboruri cu parapanta şi organizarea de „teambuilding”, care au atras în zonă tot mai mulţi turişti occidentali. Reabilitarea drumului Caransebeş – Borlova – Muntele Mic a deschis noi perspective în dezvoltarea turistică a zonei Muntele Mic şi va duce, în mod cert, la dezvoltarea turismului de vară.
Toate aceste acţiuni, construcţia de noi cabane şi unităţi de cazare, apariţia unor investitori serioşi care iubesc Muntele şi spiritul lui, ca şi reabilitarea drumului de acces pe Muntele Mic, ne determină să afirmăm cu tărie că în viitorul apropiat turismul în zonă va avea o dezvoltare rapidă şi aprinderea pe 14 septembrie 2004 a luminilor noii cruci a simbolizat şi renaşterea acestuia.

Sursa: http://gugulani.ro/

2,413 total views, 1 views today

Primary Sidebar

Translate »