Skip to content

România, tărâmul legendelor și al tradițiilor

Sânzienele sau Drăgaica și Ziua Internațională a Iei

Caracterul religios al zilei de 24 iunie

În data de 24 iunie, Biserica Ortodoxă sărbătorește Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul.

„Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia din ceata preoţească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. Şi erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului. Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor.

Şi pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale, a ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să tămâieze intrând în templul Domnului. Iar toată mulţimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară şi se ruga. Şi i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. Şi văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi frică a căzut peste el.

Iar îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan. Şi bucurie şi veselie vei avea şi, de naşterea lui, mulţi se vor bucura. Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Şi va merge înaintea Lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să gătească Domnului un popor pregătit”. (Luca 1:5-17)

Legende și tradiții

Acestui praznic se asociază sărbătoarea tradițională a Sânzienelor. Sânzienele își au originea într-un străvechi cult solar, denumirea fiind preluată de la Sancta Diana, zeița silvestră. În credința populară, Sânzienele sunt niște femei foarte frumoase, preotese ale Soarelui sau divinități nocturne ce se ascund prin pădurile neumblate de oameni.

Conform tradiției, Sânzienele umblă pe pământ în noaptea dintre 23 și 24 iunie, revărsând miros și leac florilor, împart rod holdelor, ajută femeilor la procreere, vindecă bolile, toate acestea cântând și dansând, fiind cunoscute ca ființe-simbol ale veseliei, energiei pozitive, prezențe binefăcătoare.

În ajunul zilei de Sânziene, oamenii obișnuiesc să înfăptuiască anumite practici pentru a fi sănătoși, bogați, pentru a afla ursitul sau daca viața le va fi lungă ori scurtă.

Creștinii împletesc flori de sânziene în formă de coronițe sau cruci și le duc la biserică spre sfințire.

„Fetele strângeau flori de Sânziene pentru a le pune sub pernă, în noaptea premergătoare sărbătorii, în credința că își vor visa ursitul. În unele zone, fetele își făceau coronițe din Sânziene pe care le lăsau peste noapte în grădini sau în locuri curate. Dacă dimineața găseau coronițele pline de rouă, era semn sigur de măritiș în vara care începea.

Gospodarii încercau să afle care le va fi norocul la animale, tot cu ajutorul florilor de Sânziene. În seara din ajunul sarbătorii agățau cununi de Sânziene la colțul casei orientat către răsărit, și dacă, a doua zi, în coronițe găseau păr, pene, puf de la animale se credea că anul va fi unul bun îndeosebi pentru rasa respectivă.

În dimineața de Sânziene, înainte de răsăritul soarelui, oamenii strângeau buchete de Sânziene pe care le împleteau în coronițe și le aruncau pe acoperișul caselor. Se considera că omul va trăi mult în cazul în care coronița rămânea pe casă sau, dimpotrivă, că va muri repede, atunci când coronița aluneca spre marginea acoperișului sau cădea de pe acoperiș”.

24 iunie, Ziua Internațională a Iei

Ce este IA? Dincolo de faptul că este cămașa specifică poporului român, componentă a portului popular, este un monument al culturii românești, un veșmânt sacru, care poartă în sine sufletul de român, cu valori, sentimente, emoții, istorie, cu tot ceea ce înseamnă folclorul și tradițiile României noastre.

Modelul iilor diferă de la o zonă etno-geografică la alta, dar toate iile tradiționale sunt confecționate din pânză albă de bumbac, in sau borangic (fir depănat de pe gogoșile viermilor de mătase). Sunt împodobite cu broderii în motive populare românești, îndeosebi la mâneci, piept și gât.

„Să coși o ie, draga mumii, îi rugăciune, trebuie să te rogi Ceriului să-și pună stelele și luna în pui, să te rogi pământului să-ți pună râurile în ciocanele și florile în picături. Trebuie să te rogi Zânelor-Maiastrelor să-ți pună îndemânarea lor înaintea acului și soarelui să-ți facă strălucitoare pânza. Să coși o ie e o rugăciune din care tu, om muritor, înveți și după care te miri că mâna ta a primit darul de a face arniciul și pânza, strai de îngeri”. (Maria Grancea)

Iar pentru a purta o ie, nu e nevoie decât de o inimă de român!

 

 

Surse text & imagini:

http://www.crestinortodox.ro/religie/dragaica-sanzienele-69679.html

 

https://www.artizanescu.ro/ie-romaneasca/

1,053 total views, 1 views today

Primary Sidebar

Translate »