Skip to content

Constantin Diaconovici-Loga

Cunoscutul pedagog şi scriitor Constantin Diaconovici-Loga (1770-1850) aparţine generaţiei cărturarilor bănăţeni care şi-au dedicat rodnica activitate în primul rând pentru emanciparea culturală a românilor din această provincie.

S-a născut, la 1 noiembrie 1770, în Caransebeş. Viitorul dascăl şi-a făcut studiile gimnaziale la Lugoj şi a studiat dreptul la Pesta. Încă din studenţie s-a străduit să susţină cauza naţională a românilor, reuşind să impună limba română în biserica greco-ortodoxă din Pesta, unde a fost cel dintâi învăţător şi cantor. După înfiinţarea Preparandiei din Arad, a fost numit profesor al noii şcoli pedagogice, unde timp de 18 ani, a predat gramatică română dar şi sârbă pentru elevii sârbi din Banat, pedagogie, metodică sau tipicul cântărilor bisericeşti, aducându-şi o contribuţie majoră la renaşterea şcolii româneşti din Banat, în ciuda nemulţumirii autorităţilor maghiare şi ale bisericii sârbe.

Pe lângă lupta sa naţională Diaconovici-Loga a desfăşurat în această perioadă şi o bogată activitate ca scriitor. În 1818, publică, la Buda, „Ortografia sau dreapta scriere”, între 1822-1823, publică manualul „Gramatica română”, de o deosebită valoare pentru elevii şcolilor normale, iar, în 1826, întocmeşte un „Octoih şi tipicon cu catavaseriu”, tipărit în același an, care a fost intens folosit în bisericile româneşti pentru mai bine de un secol.

În 1830, Consiliul aulic de război îl numeşte pe Constantin Diaconovici-Loga în funcţia de director al şcolii naţionale din regimentul de graniţă româno-iliric, cu sediul la Caransebeş. L-a înlocuit pe cărturarul Nicolae Stoica de Haţeg, ajuns la o vîrstă înaintată. Era o misiune pe care şi-a îndeplinit-o cu mult zel, animat fiind de dorinţa de a înflori învăţătura în limba românilor. La Caransebeş a organizat învăţământul milităresc şi a primit sprijinul autorităţilor pentru întărirea şcolii datorită succesului pe care l-a avut. În timpul acesta a publicat trei cărţi bisericeşti dintre care se remarcă „Epistolariul românesc”, publicat în 1841 la Buda, care conţine şi două studii istorice importante: „Începutul organizaţiei şcoalelor preparande în Arad pentru români” şi „Despre organizaţia şcoalelor preparande din districtul milităresc” .
Şcoala din Caransebeş a fost mutată în 1836 la Biserica Albă (în Banatul sârbesc, la graniţa cu România), pentru a deservi mai multe comunităţi. Constantin Diaconovici-Loga s-a întors în 1850 la Caransebeş să-şi continue cursul de pedagogie la şcoala normală, dar în acelaşi an, la data de 12 noiembrie, slăbit de bătrâneţe, s-a stins din viaţă. Din opera sa au mai rămas în manuscris o serie de scrieri cu caracter istorico-religios, precum şi o „Istorie a românilor, dela zidirea Romei, până la înjugarea Ţarigradului de Turci”. Constantin Diaconovici-Loga a rămas în conştiinţa bănăţenilor un simbol al emancipării culturale a românilor din Banat.

 145 total views,  1 views today

Primary Sidebar

Translate »