Hram: „Duminica tuturor sfinţilor” (Prima duminică după Rusalii)

Adresa: Com. Armeniş, jud.Caraş-Severin

Acces rutier: D.N. 6 Caransebeş – Băile Herculane (la 25 km de Caransebeş)

Acces feroviar: pe ruta Caransebeş – Băile Herculane, cu coborâre în staţia Armeniş

Posibilităţi de cazare: Maxim 8 persoane

Despre trecutul acestei mănăstiri tradiţia ne spune că, atunci când s-a luat hotărârea construirii unei căi ferate pe ruta Caransebeş-Orşova, conform planului, la deschiderea unui tunel într-o stâncă de lângă localitatea Armeniş, s-a aflat pictată icoana Sfintei Treimi. În urma acestei descoperiri, credincioşii locului au fost nemulţumiţi faţă de continuarea tunelului pe aceeaşi direcţie, ştiind că icoana are o semnificaţie spirituală importantă pentru întreaga zonă. Despre icoana pictată pe stâncă ne vorbesc mai multe tradiţii. Prima variantă ne spune că icoana ar avea origine miraculoasă, nefiind zugrăvită de mână omenească. O altă istorisire vorbeşte despre recunoştinţa şi mulţumirea pe care datori suntem să le arătăm lui Dumnezeu pentru toate cele venite în viaţa noastră. În acest duh se aminteşte că un conducător de oaste creştin, urmărit de otomani, a căzut de pe coasta unui deal până în râul Timiş, cu cal cu tot. Scăpând teafăr, drept mulţumire, el a dat poruncă să se picteze pe stâncă icoana Sfintei Treimi.

 

Altă descriere venită pe linia tradiţiei orale ne spune despre doi călători din Muntenia care treceau pe Valea Timişului într-o trăsură. La un moment dat caii s-au speriat şi au luat-o la galop fără control. Călătorii au făcut legământ că, dacă vor scăpa teferi, vor aduce jertfă lui Dumnezeu. Trăsura s-a oprit, cei doi călători plătind ca acolo să fie pictată o icoană pe stâncă. O altă povestire din tradiţie ne spune că un negustor de vite a fost surprins în Duminica Tuturor Sfinţilor de o furtună puternică, iar un fulger a despicat stânca sub care se adăpostise. Prin minune dumnezeiască el nu a păţit nimic. Preotul din sat l-a sfătuit ca în acel loc să zugrăvească icoana Sfintei Treimi, pentru că a scăpat din primejdie.

 

Observăm că aceste tradiţii vorbesc despre recunoştinţa oamenilor care au scăpat din primejdii, însă sunt şi altfel de povestiri. Se pomeneşte despre un tânăr, fiu al meşterului care ridica biserica din Armeniş, care a ţinut neapărat să pună crucea pe vârful turnului, împotriva voinţei tatălui său. A căzut, însă, de pe turla bisericii şi a murit. Pentru iertarea păcatelor sale, tatăl îndurerat a dorit să se zugrăvească icoana de la Piatra Scrisă. Nu se exclude varianta că în veacurile trecute, în această peşteră să fi vieţuit vreun pustnic.

Sursă: http://www.episcopiacaransebesului.ro/manastiri.php?manastire_id=7