Cu ocazia săpăturilor executate cu scopul construirii unor blocuri, la mijlocul secolului XX, s-au descoperit ruinele unui edificiu  de cult de mari dimensiuni. Totodată, s-au descoperit și fragmente din zidurile antefortificațiilor cetății medievale Caransebeș.

Edificiul descoperit este o biserică tip sală, cu navă, cor pătrat, altar semicircular și sacristic pe latura nordică și cu intrarea pe latura vestică. Biserica a fost ridicată într-o singură etapă de construcție. Ruinele sunt executate din zidărie de piatră de râu cu mortar de var și încorporează ca material de construcție și numeroase fragmente de piese romane din marmură, cărămizi, țigle și alte elemente romane provenite din construcțiile antice din zonă.

Elementele arhitectonice din piatră prelucrată ale ruinelor, precum nervuri de boltă, fragmente de lăcrimarii, baza de coloane, ancadramente ferestre, sunt caracteristice monumentelor de zid de la sfârșitul secolului al XIII-lea, începutul secolului al XIV-lea.

În zona vestică a navei, sub nivelul pardoselii bisericii, au fost descoperite 11 cripte diferite ca formă, dimensiuni și materiale de construcție. Pe lângă acestea, și în absida altarului a fost descoperită o criptă în care au fost înhumați 15 decedați de ciumă. Boala a făcut ravagii în Caransebeș și împrejurimi în anul 1582.

Inventarul arheologic al obiectelor descoperite în ruine cuprinde un fragment de fronton din marmură cu basorelief reprezentând una dintre scenele mitologice ale muncilor lui Hercules, fragmente de altare, votive (inscripții care exprimă făgăduințe solemne), stelă funerară, lespedea din marmură a altarului bisericii, inele antice din aur, cercel din aur în formă de ciorchine de strugure cu rubine, cercel din aur cu perlă și smarald, cercel din aur cu perlă și rubin, aplice din argint aurit, pafta din argint (încheietoare la haine sau la cingători), fragmente de țesătură cu fir, copci, nasturi și ace din argint, inele din argint, monede din argint și bronz, și, de curând, noi oseminte.

Se spune că înainte de această biserică de piatră, în acel loc ar fi existat o biserică de lemn, criptele existând încă de atunci, dar având alte forme.

În anul 1990, se menționa despre acest edificiu că este cel mai vechi monument dintr-un oraș din Transilvania și Banat, care a aparținut populației românești.

Sursă text: Bona, P., Gumă, Nicoleta, Groza, L., „700 de ani de atestare documentară – Contribuții monografice”, Caransebeș, 1990