Îndeosebi atunci când vine vorba despre tradiții, folclor și sărbătoare, Banatul este fruntea! Oare cine nu a auzit de vestitele RUGI sau NEGEI din Banat?!

Rugile sunt sărbătorile în care semnificația religioasă se împletește cu folclorul și cu tradițiile specifice zonei noastre etnografice și la care participă întreg satul sau orașul, devenind astfel o oglindă atât pentru comunitatea rurală sau urbană în care are loc evenimentul, cât și pentru toată zona Banatului.  Data la care este stabilită ruga pentru fiecare comunitate în parte corespunde fie datei sfințirii bisericii, fie datei în care se sărbătorește sfântul ocrotitor al bisericii și, deși se sărbătorește și în celelalte zone etno-geografice ale țării, cunoscută cu denumirea de hram, niciunde nu are farmecul și amploarea ca celor din Banat.

Denumirea de „rugă” provine de la cuvântul rugăciune, reprezentând caracterul duhovnicesc al evenimentului, iar „nedeie” este un termen folosit îndeosebi în partea răsăriteană, în Oltenia, făcând referire la fastul petrecerii.

Ruga se pornește cu slujba religioasă, continuând cu brâul din centrul satului sau al localității, brâu în fruntea căruia stau bărbații de frunte ai comunității respective, începând cu „nașul rugii”. Ei joacă făloși, prinşi de umere, cu sticla de răchie purtată de la unul la altul. Nașul este ales fie de consiliul parohial, fie se oferă voluntar. Organizarea petrecerii cade în sarcina „căpărașilor”, termenul provenind de la „căpară”, care denumește avansul pe care tinerii căpărași îl dau muzicanților tocmiți să redea atmosfera muzicală a rugii.

Felul în care decurge petrecerea depinde de la o comunitate la alta. În unele localități, cântă muzica după masă o repriza de 4-5 ore, care este „jocul”, urmând pauza pentru cină, iar de la 12 noaptea și până dimineața urmează „balul”. A doua zi, se cântă de după-amiaza și până seara un alt „joc”, fără a se mai ține vreun bal. În alte localități, ruga se ține cu bal în ambele zile. Dar aceasta poate dura mai mult de două zile, îndeosebi în așezările urbane.

În jurul municipiului Caransebeș, ruga începe cu slujba vecerniei, la care credincioșii vin împreună cu goștii (musafirii) și aduc din bucatele pregătite pentru petrecere spre a fi binecuvântate de către preot. După vecernie, se obișnuia ca preotul să înceapă jocul alături de o tânără din sat, joc la care se alăturau, rând pe rând, primarul, oficialitățile, tineri și bătrâni, pornind hora și, totodată, ruga. În prezent, adeseori, ruga este începută de doi tineri aleși din comunitate, și nu de către preot.

Ajungând acasă, familiile gazdă pun pe masa bucățile binecuvântate la biserică, iar mama familiei, considerate capul spiritual, inima și educatoarea familiei, împarte câte o lumănare fiecărui musafir, tămâiază bucatele, iar tatăl rostește o rugăciune, de obicei „Tatăl nostru”.

În cea de-a doua zi, în unele sate se obișnuiește ca familiile să meargă în cimitir, să aducă bucate pe care să le împartă ca pomană, în amintirea celor decedați. Foarte rar se mai păstrează mersul în cimitir cu muzicanți, considerându-se că și cei decedați aud muzica și se bucură, alături de cei vii, de praznicul hramului sau al rugii. Din punct de vedere spiritual, acest obicei este interpretat ca o unire a Bisericii lui Hristos din cer cu cea de pe pământ.

Cu ocazia praznicului Pogorârii Sfântului Duh sau al Rusaliilor, vor sărbători ruga:  Bocșa Montană, Brădișoru de Jos, Cărbunari, Ferdinand Gornea, Ilidia, Jitin, Lăpușnicu Mare, Măru, Rusca Montană, Sichevița, Știnăpari, Topleț, Țerova, Vărădia, Moniom.

„Hai la rugă în Banat,

Unde joacă-ntregul sat

Fete, feciori laolaltă

Cum nu vezi în lumea toată!”

(Tiberiu Ceia, „Busuioc de prin Banat”)

 

 

Sursă:https://www.facebook.com/notes/folclor-b%C4%83n%C4%83%C5%A3ean/ce-este-ruga-%C3%AEn-banat-%C5%9Fi-cum-petrec-b%C4%83n%C4%83%C5%A3enii/461482847282407/