Ștefan Velovan (1852 – 1932)  a fost profesor, pedagog și filosof român.

Născut la 22 septembrie 1852,în comuna Rusca Montană, fiu al preotului paroh Nicolae şi al preotesei Drăghina,şi-a început cursurile şcolii primare în comuna natală. Cursul primar superior şi cursul secundar le-a urmat la Timişoara, unde îşi dă şi examenul de maturitate. Mai apoi, obține o bursă la Viena, unde studiază filozofia şi ştiinţele naturale, apoi în Germania la Universitatea din Gotha, unde îşi completeazã studiile teoretice şi practica de pedagogie.

După terminarea studiilor,în 1877 se reîntoarce la Caransebeş, unde episcopul Ioan Popasu îi încredinţează catedra de pedagogie de la Preparandia, adică Şcoala Normală, iar puţin mai târziu, îi dă şi postul onorific de director al acestei şcoli, calitate în care funcţionează până în 1893. Se impune în scurt timp prin vasta sa cultură si modul deosebit prin care îşi captiveazã elevii.

La 31 iulie 1883 este ales preşedinte al Reuniunii învăţătorilor români de la şcolile confesionale ortodoxe din eparhia Caransebeşului, funcţie pe care o îndeplineşte până în 1893 la plecarea din Caransebeş. Pentru conferinţele învăţătorilor, vine în sprijinul tinerilor învăţători întocmind un abecedar şi scrie articole metodice referitoare la cele mai multe obiecte de învăţământ pe care le publicã în „Foaia Diecezană “şi în alte reviste de specialitate. În perioada 1878-1893, a participat la viaţa culturală din Caransebeş în cadrul „Reuniunii de cântări şi muzică”, pe care a condus-o între anii 1890-1893, luând parte la activitatea artistică de amatori atât în calitate de interpret, cât şi de instructor.

În anul 1926,vdupă o carieră strălucită de 49 de ani – dintre care 16 petrecuţi la Caransebeş, 3 la Şcoala Normală „Carol I “din Câmpulung şi 30 de ani la Şcoala Normală din Craiova –Ştefan Velovan se retrage la pensie în vârstă de 74 de ani. Ultimii ani ai vieţii şi-i petrece alături de soţia sa, Anica Velovan, în comuna natală, Rusca Montană, de care îl lega copilăria petrecutã aici şi mormântul părinţilor sãi ce-şi dorm somnul cel de veci în cimitirul acestei comune. Deseori se auzeau sunetele pianului din vila „Ştefanica”, nume obţinut din din Ştefan şi Anica, numele celor doi soţi Velovan.

Moare la 26 iulie 1932, fiind înmormântat la Caransebeş.

Sursă text și foto: http://scoalastefanvelovan.info/stefan-velovan/