Este situat în Piața Sfântul Gheorghe, reprezintă pe profesorul în teologie Dr. Iosif Olariu. Operă a sculptorului Moga, a fost dezvelit la 8 decembrie 1936.
Iosif Olariu, pe numele său real Iuliu Olariu, vede lumina zilei pe data de 6 februarie 1859, în localitatea Măidan (azi Bradişorul de Jos) şi de mic copil este atras de lucrurile sfinte şi de biserică, de unde nu lipsea nici o duminică şi sărbătoare când mergea împreună cu părinţii săi . Fiind crescut în atmosfera religioasă a familiei, Iuliu Olariu s-a hotărât să urmeze teologia. Astfel, la recomandarea Episcopului Ioan Popasu, în toamna anului 1880, Iuliu Olariu s-a înscris, ca student bursier, la Facultatea de Teologie din Cernăuți, pe care o va absolvi în anul 1884.
După susținerea tezei de licență, Episcopul Ioan Popasu, cel care i-a devenit mentor și îndrumător, i-a acordat o bursă eparhială, spre a se specializa în studiile biblice la renumitele facultăți de teologie din Germania, unde a învățat două semestre. Se pare că în vacanța dintre cele două semestre a revenit la Cernăuți și a susținut examenul de doctorat, devenind, astfel, primul bănățean care a obținut doctoratul, diploma sa datând din data de 30 martie 1885.
La 3 septembrie 1885, Olariu a fost numit profesor provizoriu la Institutul teologic, fiind promovat profesor definitiv la 21 decembrie 1889. În anul 1886, s-a căsătorit cu Anica Popovici, sora profesorului de muzică Nichi Popovici, însă, la un an după căsătorie, soția sa a murit. Rămas văduv, profesorul Olariu a fost hirotonit preot, la 1 februarie 1887, iar în mai 1893 a intrat în cinul monahal, primind numele tatălui său, Iosif.
Din anul 1888, i s-a încredințat funcția de director al Institutului teologic caransebeșan, pe care a deținut-o până la moarte, cu excepția anului școlar 1917-1918, când a funcționat la Arad.
După moartea Episcopului Nicolae Popea, I.I. Olariu a candidat pentru scaunul episcopal, însă cel care a câștigat alegerile a fost contracandidatul său, dr. Elie Miron Cristea. Neavând șansa de a ajunge episcop, Iosif I. Olariu a rămas mai departe la catedră, fiind, totodată, redactor al revistei „Foaia Diecezană”.
În cei 35 de ani cât a activat la Caransebeș, profesorul Olariu a dat Bisericii și neamului preoți și învățători foarte bine pregătiți pe care i-a educat în spirit național.
Sursă text: http://gugulani.ro/istorie/monumente/index.htm
http://www.episcopiacaransebesului.ro/arhiva-stire.php?readmore=763
